Cariera lui Cobb a început la sfârșitul anilor 1930, când a debutat în teatru, punând în valoare talentul său remarcabil pe Broadway. Lucrările sale timpurii au inclus roluri în producții care evidențiau abilitatea sa de a transmite emoții complexe, ceea ce s-a tradus ulterior frumos pe marele ecran. Punctul său de cotitură a venit cu interpretarea din filmul din 1949 "Gentleman's Agreement", unde a jucat rolul unui om de afaceri evreu-american, un rol care a demonstrat capacitatea sa de a aborda teme social relevante.
Cu toate acestea, rolul său ca Jurat #3 în clasicul din 1957 al lui Sidney Lumet "12 Angry Men" a consolidat statutul lui Lee J. Cobb ca o greutate grea a Hollywood-ului. Acest film, care a examinat complexitățile justiției și conștiinței umane, a evidențiat interpretarea puternică a lui Cobb, dând viață unui personaj plin de furie și prejudecăți. Colaborarea sa cu actori de renume, precum Henry Fonda și Ed Begley, în acest ansamblu a creat o dinamică care a rezonat cu publicul și criticii deopotrivă, câștigând filmului un loc în istoria cinematografică.
De-a lungul carierei sale, Cobb a lucrat cu o serie de regizori de prestigiu, inclusiv Elia Kazan în "On the Waterfront" (1954) și "East of Eden" (1955), unde interpretările sale au fost apreciate pentru intensitate și autenticitate. Abilitatea sa de a portretiza personaje moral complexe i-a permis să evolueze artistic, trecând de la rolurile de răufăcători la figuri mai nuanțate și simpatice. Filmografia lui Cobb este o dovadă a adaptabilității și angajamentului său față de meserie, așa cum este demonstrat în filme precum "The Brothers Karamazov" (1958) și "The Exorcist" (1973).
Contribuțiile lui Lee J. Cobb la industria filmului au fost recunoscute cu mai multe premii de-a lungul carierei sale, inclusiv nominalizări pentru premii prestigioase. Moștenirea sa dăinuie prin interpretările sale de neuitat și influența pe care a avut-o asupra generațiilor viitoare de actori. Cobb a decedat pe 11 februarie 1976, dar munca sa continuă să inspire și să captiveze publicul, consolidându-i locul ca o figură semnificativă în analele cinematografiei americane.